ProSport vă prezintă poveștile unor mari campioni ai României. Aceștia dezvăluie secretele din spatele medaliilor cucerite la Jocurile Olimpice și retrăiesc momentele de glorie. Azi discutăm cu Monica Roșu, gimnasta care la J.O. de la Atena (2004) a obținut de două ori aurul. Interviul e susținut de Fortuna.
Monica Roșu (34 de ani) a avut primul contact cu gimnastica la vârsta de patru ani, iar la începutul anului 2000 participa pentru prima dată la un concurs internațional.
Din 2002, sportiva născută la Bacău a început să cunoască triumful și la Campionatele Europene pentru juniori: bronz la sărituri și sol.
În 2003 a urmat medalia de bronz (cu echipa) la Campionatele Mondiale, iar 2004 a fost un an excepțional: aur la sărituri și cu echipa, apoi a urcat pe prima treaptă a podiumului la Olimpiada de la Atena (de două ori – sărituri și echipa). În 2005, Monica Roșu a fost nevoită să se retragă.
E născută la 11 mai 1987, iar de ziua Monicăi Roșu, ProSport a prezentat 11 lucruri inedite despre fosta mare gimnastă.
„Multe sentimente mă încearcă. Mă gândesc automat la ediția Jocurilor la care am participat. Mă ia, așa ,o nostalgie și un dor nebun de această competiție și nu numai, dar vorbim de aceasta care e unică pentru un sportiv de performanță.
Îți dai seama că vrei să faci sport de performanță și chiar ești bun în domeniul pe care-l faci, îți dorești să ajungi la Olimpiadă, e competiția supremă la care vrea să ajungă orice sportiv. Eu habar nu aveam când eram mică că voi ajunge la Jocurile Olimpice, habar nu aveam că voi face performanță. Știu doar că am ajuns întâmplător în sala de gimnastică la patru ani” a declarat Monica Roșu pentru ProSport într-un interviu susținut de Fortuna.
„Având acasă o mamă născută în același an cu Nadia, îți dai seama că știam să fac elementele de bază. Le-am arătat și m-am trezit cu un bilețel cu data și ora la care să mă prezint la sală. Și, practic, de acolo cumva a început joaca mea cu gimnastica. Apoi la șase anișori, când am început deja să merg la câteva competiții, am știut că voi merge pe drumul acesta cât de mult pot” a mai declarat Roșu.
Odată cu câștigarea primului titlu de campioană națională, cumva săriturile îmi erau asigurate…Prima mea medalie importantă, în 1995, a fost la bârnă, un aparat pe care în competițiile importante am evitat să-l fac. Dar, a fost o dragoste reciprocă – Monica Roșu
Monica Roșu are amintiri prețioase de acum 17 ani. Atunci, în 2004, a cîștigat aurul la Jocurile Olimpice de la Atena.
Acum a retrăit ziua în care a devenit campioană olimpică.
„O zi magnifică pentru mine. Chiar mă gândeam că au trecut 17 ani. Eu aveam 17 ani atunci, la Jocurile Olimpice, iar acest tricou are 17 ani (n.red. – cel pe care-l purta la interviu). O zi memorabilă. Eram antrenată pentru emoții de mică, pentru absolut orice, pentru toată atmosfera pe care o puteam întâlni…Te urcai pe aparat, când ridicai mâna spre arbitri știai că ești doar tu cu aparatul. Îți rememorai în gând exercițiul pe care trebuia să-l prezinți” a rememorat Roșu.
Sacrificii? „Zi de zi, vară, iarnă, vacanță sau nu, că s-a întâmplat ceva în familie, că a murit cineva sau alte lucruri, eu am fost în sală.Am plecat la șapte ani de acasă. Am stat în gazdă. Nu vreau să-mi imaginez ce a fost în sufletul părinților”.
Regrete există, m-au măcinat mult timp, dar am învățat să traiesc cu ele și să le accept. Am făcut tot ce am putut până la urmă. Am un regret că în 2003 nu am câștigat medalia de aur la Mondiale…practic mi-am dat medalia din mână, eram la primul concurs important…un copil de 16 ani, cu emoții…Am revenit în forță la Europene și am câștigat apoi medalia de aur la Jocurile Olimpice, în rest, regretele nu-și au locul – Monica Roșu
VIDEO: Mihai Pop
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER